| 1.
|
DEZERT'A, dezertez, vb. I. Intranz. (Despre militari) A părăsi în mod nejustificat unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă (trecând uneori la inamic). ♦ Fig. A-si părăsi îndatoririle, obligaţiile, a se sustrage de la îndeplinirea lor. - Din fr. d'eserter.
Sursă
: DEX'98
(41435)
- Joseph |
| |
| 2.
|
DEZERT'A vb. (MIL.) a fugi, (înv.) a lipsi. (A ~ din cazarmă sau de pe front.)
Sursă
: Sinonime
(181547)
- siveco |
| |
| 3.
|
dezert'a vb., ind. prez. 1 sg. dezert'ez, 3 sg. si pl. dezerte'ază
Sursă
: DOR
(240219)
- siveco |
| |
| 4.
|
A DEZERT//'A ~'ez intranz. 1) A părăsi serviciul militar fără permisiune (uneori trecând de partea inamicului). 2) A adera la adversarul politic, ideologic sau de clasă. 3) fig. A abandona în mod nejustificat locul sau obligaţiile. /<fr. d'eserter
Sursă
: NODEX
(331880)
- siveco |
| |
|
|